De Ce A Murit Chrisippus Atunci Cand A Spus O Gluma?

Omul care a murit de ras in antichitate este Chrisippus 279 îC – circa 206 îC.

Chrisippus  279 îC – circa 206 îC
Chrisippus 279 îC – circa 206 îC

Conceptul de ras pana la moarte este greu de acceptat chiar si in ziua de azi. Medicina moderna ne poate foarte usor oferi si cauza acestor morti, destul de rare, chiar si pentru o populatie planetara de aproximativ 7,6 miliarde de oameni conform estimarilor site-ului worldometers. In urma analizelor medicale vom putea afla ca cel care a murit de ras a suferit un anevrism cerebral sau un stop cardiac sau asfixiere, etc.

populatie planetara de aproximativ 7,6 miliarde de oameni conform estimarilor site-ului worldometers
populatie planetara de aproximativ 7,6 miliarde de oameni conform estimarilor site-ului worldometers

Acum mai bine de doua milenii un filosof foarte cunoscut in Atena a murit de ras dupa ce a spus o gluma care se pare ca avea un inteles doar de el cunoscut. Nu am gasit inca surse care sa ne transmita ca cei care au auzit acea gluma ar fi ras macar de rasul lui Chrisippus. Daca vrei sa contribui cu informatii suplimentare utile la acest articol nu uita sa ii dai share pe facebook si sa lasi un comentariu.

Macar o data in viata, am intalnit, fiecare dintre noi, o persoana care poate sa rada in hohote de la un lucru banal (de exemplu: un punct facut cu pixul pe o coala de hartie) iar cei din jur sa inceapa sa rada de rasul celui care a inceput.

Ceea ce vreau sa spun este ca nu se poate intelege umorul din gluma lui Chrisippus fara a studia in amanunt contextul cultural istoric in care a trait.

Gluma de la care a murit Chrisippus este despre un magar care a mancat smochine.

Urmarind firul istoric aflam ca smochinele in perioada in care traia acest filosof erau un semn al statutului social. Erau greu de obtinut, costau mult si nimeni nu le-ar fi folosit ca hrana pentru animale. Iar daca in mod accidental un magar ar fi intrat in camera unde erau tinute smochinele actiunea oamenilor in acea perioada consta in indepartarea animalului si asigurarea produsului prin inchiderea usilor incaperii sau pozitionarea vaselor in care e tinut in locuri imposibil de accesat de animale. Rasul pana la moarte nu era una dintre actiunile obisnuite. Nici in ziua de azi nu ne vom tavali pe jos de ras atunci cand vom descoperi ca in bucatarie a intrat cainele familiei si a consumat cu placere friptura pentru masa de sarbatoare.

Cele mai apropiate expresii care ar oferi un context pentru situatia vazuta de Chrissipus ar putea fi „nu strica orzul pe gaste” sau „nu dati perle porcilor„.

Unii dintre autorii care vor sa inteleaga tot contextul situatiei amuzante care a dus la moartea filozofului spun ca acesta se afla sub influenta alcoolului. Stim ca multe persoane in stare avansata de ebrietate pot gasi amuzante niste chestii care nu au legatura cu umorul. De asemenea putem sti ca o persoana poate sa rada atunci cand se intampla ceva banal pentru ca i se trezesc amintiri din trecut.
Oricum ar fi, este greu de inteles umorul situatiei.

Alti autori care incearca sa inteleaga situatia lui Chrisippus sustin ipoteza ca intamplarea a fost amuzanta la momentul respectiv chiar daca e greu de inteles in prezent.

Cunoastem cu totii persoane care se tavalesc pe jos de ras de la o gluma cu umor sec (De exemplu: Un om avea un cal si calul n-avea nimic impotriva.).

Si pana la urma care a fost, conform multor surse, gluma care a dus la moartea lui Chrisipus?

Filozoful Chrisippus se intorcea de la o petrecere. In drumul sau a vazut un magar care manca smochine. Chrisippus a spus atunci: Dati-i si niste vin sa nu i se aplece!

Ceea ce m-a intrigat la situatia lui Chrysippus din Soli este ca de doua milenii avem aceasta informatie incompleta si cu greu se poate incadra in context pentru a intelege si noi umorul.

Umorul de situatie este ceva greu de reprodus. Contextul cultural istoric trebuie studiat cu atentie pentru a intelege mai usor ce a fost amuzant in acea intamplare.